Prospect Flamexin

Acest articol contine prospect Flamexin. Flamexin este un medicament antiinflamator care amelioreaza unele simptome ale artritei, osteoartritei, artritei reumatoide si al spondilitei anchilozante. Mai multe detalii despre Flamexin.

Prospect Flamexin contine urmatoarele sectiuni:

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Flamexin, 20 mg, comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine piroxicam 20 mg sub formă de piroxicam betadex 191,2 mg. Excipient: lactoză monohidrat 102, 80 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat

Comprimate hexagonale, de culoare galben pal, cu linie mediană pe una din feţe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Piroxicam este indicat pentru ameliorarea simptomelor de osteoartrită, poliartrită reumatoidă sau spondilită anchilozantă.
Dacă este indicat un AINS, piroxicam nu este o opţiune de primă intenţie terapeutică, datorită profilului de siguranţă (vezi pct. 4.2, 4.3. şi 4.4).
Decizia de a prescrie piroxicam trebuie să fie luată în funcţie de evaluarea riscului global al fiecărui pacient (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

4.2 Doze şi mod de administrare

Prescrierea tratamentului cu piroxicam trebuie iniţiată de către un medic cu experienţă în evaluarea diagnosticului şi tratamentului pacienţilor cu boli reumatice inflamatorii sau degenerative.
Doza maximă zilnică recomandată este de 20 mg.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Beneficiul şi tolerabilitatea tratamentului trebuie reevaluate în decurs de 14 zile. Dacă se consideră necesară continuarea tratamentului, acesta va fi reevaluat frecvent.
Deoarece a fost demonstrată asocierea piroxicamului cu un risc crescut de complicaţii gastro- intestinale, trebuie luată în considerare necesitatea terapiei asociate cu medicamente gastro-protectoare (de exemplu: misoprostol sau inhibitori de pompă protonică), în special pentru pacienţii în vârstă.
Se administrează la sfârşitul mesei, cu multă apă.

4.3 Contraindicaţii

• antecedente de ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale;
• antecedente de tulburări gastro-intestinale care predispun la tulburări hemoragice, cum sunt colita ulcerativă, boala Chron, cancerul gastro-intestinal sau diverticulita;
• pacienţi cu ulcer peptic activ, tulburări gastro-intestinale inflamatorii sau hemoragii gastrointestinale;
• utilizarea concomitentă cu alte AINS, inclusiv AINS COX-2 selective şi acid acetilsalicilic în doze analgezice;
• utilizarea concomitentă cu medicamente anticoagulante;
• antecedente de reacţie alergică gravă de orice tip, în special reacţii cutanate, cum sunt eritemul polimorf, sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică;
• hipersensibilitate la substanţa activă, reacţii cutanate anterioare (indiferent de severitate) la piroxicam, alte AINS şi alte medicamente sau la oricare dintre excipienţi;
• insuficienţă hepatică severă,
• insuficienţă renală severă;
• insuficienţă cardiacă severă;
• copii şi adolescenţi;
• sarcină (trimestru III) şi alăptare.

Există un potenţial de sensibilitate încrucişată provocată de acidul acetilsalicilic sau alt antiinflamator nesteroidian, de aceea Flamexin nu trebuie administrat pacienţilor cu antecedente de astm bronşic, rinite, edem angioneurotic sau urticarie, determinate de acidul acetilsalicilic sau alt antiinflamator nesteroidian;

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai scurte perioade necesare controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Beneficiul clinic şi tolerabilitatea trebuie reevaluate periodic, iar tratamentul trebuie imediat întrerupt la prima apariţie a reacţiilor cutanate sau a evenimentelor gastro-intestinale relevante. Efecte gastro-intestinale, risc de ulceraţii, hemoragii şi perforaţii gastro-intestinale.

AINS, inclusiv piroxicam, pot determina evenimente gastro-intestinale grave, inclusiv hemoragii, ulceraţii şi perforarea stomacului, intestinului subţire sau intestinului gros, care pot fi fatale. Aceste evenimente adverse grave pot să apară în orice moment, cu sau fără simptome de avertizare, la pacienţi trataţi cu AINS.
Expunerea la AINS cu durată de acţiune lungă sau scurtă poate avea un risc crescut de evenimente gastro-intestinale grave. Date din studiile observaţionale sugerează faptul că piroxicamul poate fi asociat cu un risc mare de toxicitate gastro-intestinală gravă, comparativ cu alte AINS.

Pacienţii cu factori semnificativi de risc pentru evenimente gastro-intestinale grave trebuie trataţi cu piroxicam doar după evaluare atentă (vezi pct 4.3 şi mai jos).

Trebuie luată în considerare cu atenţie posibilitatea necesităţii terapiei asociate cu medicamente gastro-protectoare (de exemplu: misoprostol sau inhibitori de pompă protonică) (vezi pct. 4.2).

Complicaţii gastro-intestinale grave Identificarea persoanelor cu risc
Riscul de a avea complicaţii gastro-intestinale grave creşte cu vârsta. Vârsta peste 70 de ani se asociază cu un risc mare de apariţie a complicaţiilor. Trebuie evitată administrarea la pacienţi cu vârsta mai mare de 80 de ani.

Pacienţii care utilizează concomitent corticosteroizi pe cale orală, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic în doze mici, au un risc crescut de complicaţii gastro-intestinale grave (vezi mai jos şi pct. 4.5). Similar altor AINS, trebuie luată în considerare utilizarea piroxicam în asociere cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei protonice) la pacienţi cu risc.

Pacienţii şi medicii trebuie să fie atenţi la semnele şi simptomele de ulceraţii şi/sau hemoragii gastrointestinale în timpul tratamentului cu piroxicam.

Pacienţilor trebuie să li se ceară să raporteze orice simptom abdominal nou sau neobişnuit în timpul tratamentului cu piroxicam. Dacă este suspectată o complicaţie gastro-intestinală în timpul tratamentului, administrarea de piroxicam trebuie înteruptă imediat şi trebuie luate în considerare o evaluare clinică suplimentară şi tratamentul adecvat.

Reacţii cutanate

În asociere cu utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii adverse grave, câteva fatale, inclusiv dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Date din studiile observaţionale sugerează faptul că utilizarea piroxicam poate fi asociată cu un risc mai mare de reacţii cutanate grave decât alte AINS non-oxicamice. Pacienţii prezintă cel mai mare risc de apariţie al acestor reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu piroxicam trebuie întrerupt la prima apariţie a eritemului cutanat, leziunilor mucoase sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru piroxicam.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu piroxicam numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Similar altor medicamente cu acelaşi tip de acţiune, unii pacienţi au prezentat valori crescute ale uree sanguine , care nu au depăşit o anumită valoare în timpul tratamentelor prelungite. Aceste valori au revenit la normal după întreruperea tratamentului.

Se recomandă monitorizarea glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat şi a timpului de protrombină la pacienţii aflaţi în terapie concomitentă cu anticoagulante cu derivaţi de dicumarol.

Medicamentul, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, reduce agregarea trombocitară şi prelungeşte timpul de coagulare; acestea trebuie luate în considerare când se fac teste sanguine sau pacienţii sunt trataţi cu antiagregante plachetare.

Deoarece au observate modificări oftalmologice în timpul terapiei cu antiinflamatoare nesteroidiene, se recomandă controale periodice în timpul tratamentelor prelungite.

Deoarece comprimatele conţin lactoză pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Similar altor AINS, trebuie evitată utilizarea piroxicamului în asociere cu acidul acetilsalicilic sau utilizarea concomitentă cu alte AINS, inclusiv alte formulări de piroxicam, deoarece nu există date adecvate care să demonstrează că asemenea asocieri determină o îmbunătăţire mai mare decât cea obţinută doar cu piroxicam; în plus, posibilitatea de apariţie a reacţiilor adverse este crescută (vezi pct. 4.4). Studiile la om au demonstrat că utilizarea concomitentă a piroxicamului si acidului acetilsalicilic reduce concentraţia plasmatică de piroxicam la aproximativ 80% din valoarea normală. Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţii sau hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4)

Medicamente anticoagulante: AINS, inclusiv piroxicam, pot intensifica efectul medicamentelor anticoagulante, cum ar fi warfarina. Prin urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă a piroxicamului cu anticoagulante, cum este warfarina (vezi pct. 4.3).

Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă de litiu cu un antiinflamator nesteroidian creşte concentraţia plasmatică a litiului la valori toxice (se va controla litemia şi se va adapta doza).

Fixarea de proteinele plasmatice este mare şi de aceea poate influenţa legarea de proteinele plasmatice a altor medicamente.

Absorbţia piroxicamului este uşor crescută după administrarea cimetidinei. Oricum, această creştere nu s-a dovedit a fi clinic semnificativă.

Există alte interacţiuni posibile: medicamentul poate reduce eficacitatea diureticelor, şi probabil a antihipertensivelor.

În cazul administrării concomitente a medicamentelor care conţin potasiu sau a diureticelor care pot determina retenţie de potasiu, există un risc suplimentar de creştere a concentraţiilor plasmatice de potasiu (hipekalemie) cu potenţial letal.

Metotrexat: creşte toxicitatea hematologică a metotrexatului prin scăderea clearence-ului renal (se va face control hematologic).
Digoxină: creşte concentraţia plasmatică a acesteia şi riscul toxic. Beta-blocante adrenergice: reduce efectul antihipertensiv al acestora. Ciclosporină: creşte riscul nefrotoxicităţii.
Trombolitice: creşte riscul hemoragic.
Zidovudină: creşte toxicitatea acesteia favorizând apariţia anemiei severe (se va face control hematologic la 8 şi 15 zile).

A se evita consumul de alcool etilic.

Poate reduce eficacitatea dispozitivelor uterine.
Nu se recomandă administrarea concomitenă a antiinflamatoarelor nesteroidiene cu chinolone.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Nu s-au observat efecte teratogene după administrarea piroxicamului la femeia gravidă.
Utilizarea în timpul sarcinii poate provoca efecte toxice cardio-circulatorii, pulmonare şi renale la făt (hipertensiune pulmonară, închiderea prematură a canalului arterial, insuficienţă renală). De asemenea, prelungeşte timpul de sângerare la mamă şi la făt.
Aceste fenomene sunt comune tuturor inhibitoarelor sintezei de prostaglandine şi impun evitarea lor în ultimul trimestru de sarcină.
Dacă este absolut necesar se va administra numai în primele 5 luni ale sarcinii cu prudenţă şi numai la indicaţia medicului.
Piroxicamul se excretă în cantităţi mici în laptele matern, iar experimental inhibă lactaţia. De aceea, se evită administrarea în timpul alăptării.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Medicamentul poate altera starea de alertă corticală până la a compromite capacitatea de a conduce autovehicule sau de a efectua activităţi care necesită reflexe rapide.

4.8 Reacţii adverse

Investigaţii diagnostice: în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri rare de pozitivare a anticorpilor antinucleari la pacienţii cărora li s-a administrat piroxicam.

Tulburări cardiace: reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul şi insuficienţa cardiacă. Rar, s-au raportat palpitaţii.

Tulburări hematologice şi limfatice: a fost observată scăderea hemoglobinei şi hematocritului, fără a fi asociată cu sângerări gastro-intestinale evidente. Au fost raportate: anemie, trombocitopenie şi purpură non-trombocitopenică (Henoch-Schoenlein), leucopenie şi eozinofilie. Rar, au fost raportate: anemie aplastică şi anemie hemolitică. Rar a fost raportat epistaxis.
Tulburări ale sistemului nervos: rar, au fost raportate ameţeli, cefalee, somnolenţă, parestezii. Tulburări oculare: rar, s-au raportat edem palpebral, vedere înceţoşată şi iritaţie oculară.
Oftalmoscopia de rutină şi examinarea cu lampa cu fantă nu au evidenţiat modificări oculare.

Tulburări acustice şi vestibulare: poate să apară tinitus. Rar, a fost raportată apariţia vertijului, tulburări de auz.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: rar au fost raportate dispnee.

Tulburări gastro-intestinale: simptomele gastro-intestinale sunt reacţiile adverse cel mai frecvent întâlnite, dar în marea lor majoritate nu influenţează evoluţia tratamentului. Acestea includ: stomatită, anorexie, durere epigastrică, gastrită, greaţă, vărsături, constipaţie, disconfort abdominal, flatulenţă, diaree, durere abdominală şi indigestie. S-au raportat cazuri rare de pancreatită.
S-au raportat ulceraţii gastro-duodenale, hemoragii şi perforaţii gastro-intestinale (incluzând hematemeză şi melenă), rar, cu evoluţie letală.

Examinarea obiectivă a aspectului mucoasei gastrice şi a sângelui pierdut în intestin a demonstrat faptul că administrarea zilnică a unei doze de 20 mg piroxicam, în priză unică sau fracţionat, produce efecte iritative la nivelul tractului gastro-intestinal mai puţin semnificative decât acidul acetilsalicilic.

Administrarea pe termen lung a unei doze zilnice de 20 mg piroxicam sau mai mari, se asociază cu un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse gastro-intestinale, care pot să apară şi la doze mai mici de piroxicam (vezi pct. 4.2).

Tulburări renale şi de căi urinare: rar, au fost raportate nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, insuficienţă renală şi necroză papilară renală

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: erupţii cutanate şi prurit. Rar, au fost raportate onicoliză şi alopecie. Mai puţin frecvent, a apărut fotosensibilitatea. Similar altor AINS, pot să apară, în cazuri rare, necroliza epidermică toxică (boala Lyell) şi sindromul Stevens-Johnson. Rar, au fost raportate erupţii veziculo-buloase.

Tulburări metabolice şi de nutriţie: hipoglicemie, hiperglicemie, creşterea sau scăderea greutăţii. Tulburări vasculare: hipertensiunea arterială

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: stare generală de rău.

Tulburări ale sistemului imunitar: rar, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate cum sunt anafilaxia, bronhospasmul, urticaria/edem angioneurotic, vasculita şi boala serului.
Tulburări hepatobiliare: au fost observate modificări ale diferiţilor parametri ai funcţiei hepatice. Similar altor AINS, la unii pacienţi pot să apară valori serice crescute ale transaminazelor în timpul tratamentului cu piroxicam. Au fost raportate reacţiile adverse hepatice severe, inclusiv icter şi cazuri de hepatită cu evoluţie letală. Deşi astfel de reacţii adverse sunt rare, dacă valorile anormale ale testelor hepatice persistă sau se agravează, dacă valorile anormale ale testelor funcţiei hepatice persistă sau se agravează, dacă apar semne clinice şi simptome ale unei boli hepatice sau dacă apar manifestări sistemice (de exemplu eozinofilie, erupţii cutanate etc.) administrarea piroxicamului trebuie întreruptă.

Tulburări psihice: rar, au fost raportate insomnie, depresie, nervozitate, halucinaţii, modificări comportamentale, coşmaruri, confuzie mentală.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

În cazul supradozării Flamexin se recomandă întreruperea administrării şi instituirea tratamentului simptomatic adecvat.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: sistemul musculo-scheletic; antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, oxicami, codul ATC: M01AC01
Flamexin este o nouă formulare a piroxicamului, în care substanţa activă formează un complex cu β- ciclodextrină. β-ciclodextrina este un un oligozaharid ciclic obţinut din amidon prin hidroliză enzimatică. Datorită structurii sale chimice, β-ciclodextrina poate forma complexe de incluziune (‘încapsulare moleculară’) cu diverse medicamente, îmbunătăţind unele din proprietăţile acestora, cum ar fi solubilitatea, stabilitatea şi biodisponibilitatea.
Piroxicam -β-ciclodextrina este foarte solubil în apă şi este absorbit complet de 2 ori mai rapid decât piroxicamul după administrarea orală sau rectală.
Solubilitatea îmbunătăţită determină creşterea concentraţiei plasmatice a piroxicamului, ceea ce înseamnă că se atinge concentraţia plasmatică maximă foarte repede, fapt manifestat clinic prin instalarea mai rapidă şi mai intensă a efectelor terapeutice.
Prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică a Flamexin implică administrarea o dată pe zi, comparativ cu piroxicamul. Datorită acestor proprietăţi farmacodinamice şi farmacocinetice, Flamexin este indicat pentu durerile mari reumatice şi/sau boli inflamatorii cu afectarea funcţionalităţii normale a aparatului locomotor la care este necesară obţinerea rapidă şi intensă a efectului terapeutic.
În testul edemului indus la nivelul labei de şobolan, Flamexin a avut un efect antiinflamator mai puternic decât piroxicamul, în primele ore după administrare a fost de 2-3 ori mai activ decât piroxicamul administrat pe cale orală sau rectală
Activitatea analgezică a fost determinată la şoarece folosind testul de inducere cu fenilchinolonă; la 5 minute după tratament, s-a obţinut un efect inhibitor maxim de 99% cu Flamexin şi 78% cu piroxicam. Valorile indicelui terapeutic pentru Flamexin şi piroxicam au fost calculate comparând efectele antiinflamatoare, folosind ca modele standard testul edemului indus la nivelul labei de şobolan şi testul gastro-iritant.
Flamexin administrat pe cale orală a avut un indice terapeutic de 2,65 ori mai mare decât piroxicamul administrat oral; indicele terapeutic al Flamexinului administrat rectal a fost de 2,31 ori mai mare decât Flamexin administrat pe cale orală.
Tolerabilitatea gastro-intestinală îmbunătăţită a Flamexin a fost confirmată la om în 3 studii dublu-orb controlate, în care cantitatea de sânge din materiile fecale a fost determinată folosind metoda marcării cu Cr51 a eritrocitelor. În timpul acestor studii, durata tratamentului a fost de 28 de zile. Două dintre studii au arătat o pierdere de sînge din materiile fecale mai mică cu Flamexin la sfârşitul perioadei de 4 săptămâni, în timp ce al treilea studiu a arătat o tendinţă similară.
Într-un alt studiu, a fost comparată tolerabilitatea gastrică a Flamexin, indometacin şi placebo după administrare pe o perioadă de 14 zile, fiind evaluată şi diferenţa de potenţial gastric. Flamexin a determinat mai puţine efecte asupra acestui parametru decât piroxicam sau indometacin, cu o directă proporţionalitate între diferenţa de potenţial gastric maximă şi scorurile endoscopice.
În concluzie, Flamexin prezintă un raport al activităţii farmacodinamice şi toxicităţii gastrice favorabil comparativ cu piroxicam.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

După administrarea orală sau rectală a Flamexin, se absoarbe numai substanţa activă (piroxicam), nu întreg complexul.
Studiile la voluntari sănătoşi au demonstrat că la doze echivalente (20 mg piroxicam), concentraţia plasmatică maximă se atinge mult mai repede cu Flamexin (în 30 – 60 minute), comparativ cu piroxicam administrat pe cale orală (cu o medie de 2 ore) şi piroxicam administrat pe cale rectală (6-7 ore).
Timpul de înjumătăţire şi Kel nu diferă comparativ cu cele ale piroxicamului, deoarece complexarea cu β-ciclodextrină influenţează numai absorbţia nu şi cinetica eliminării.
Pentru toate formele farmaceutice de Flamexin şi piroxicam, excreţia urinară a substanţei active după 72 ore este de aproximativ 10% din doza administrată.
După administrarea orală a complexului, nu a fost detectată în urină sau plasmă β-ciclodextrina nemodificată. β-ciclodextrina este metabolizată în colon de microflora bacteriană în dextrină liniară, maltoză şi glucoză.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitate după doză unică
DL50 (şobolani): 298 mg/kg (oral); > 214 mg/kg (rectal) DL50 (şoarece): 167 mg/kg (oral)
DL50 cobai): 270 mg/kg (oral)
DL50 (iepure): 232 mg/kg (oral)

Toxicitate după doze repetate pe termen mediu
Maimuţă (28 de zile, oral): 1.2 – 4.0 mg şi zi bine tolerat; 12-36 mg pe zi: apariţia leziunilor gastrice, semnificative doar la doza maximă.
Cobai (14 zile, rectal): 4 mg/kg şi zi, tolerabilitate locală bună, simptome de anemie, creşterea ureei.

Toxicitate după doze repetate pe termen lung
Şobolan (26 săptămâni, oral): 0.6 mg/kg şi zi, bine tolerat, 1.9 şi 6.0 mg/kg şi zi: semne de toxicitate gastrică şi renală. După 8 săptămâni, anemia, leucocitoza, neutrofilia şi leziunile renale şi gastro- enterice au dispărut.
Maimuţe (26 săptămâni, oral): 1.2 mg/kg şi zi: tolerabilitate foarte bună; 4.0 şi 12.0 mg/kg şi zi semne slabe şi moderate de toxicitate renală, trecătoare la doze mici.

Teratogenitate şi toxicitate fetală
Studii efectuale la anumite animale (iepure şi şobolan) au arătat că nu prezintă toxicitate embrio – fetală, efecte asupra fertilităţii, funcţiei de reproducere şi sarcinii.
Mutagenitate
Testele in vitro şi in vivo nu au arătat acţiune mutagenă sau carcinogenă sau interferenţă cu sistemul imun.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat Crospovidonă
Amidon glicolat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal hidratat Amidon pregelatinizat
Stearat de magneziu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu un blister din PVC-PVDC / Al – lac PVDC a câte 10 comprimate. Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC / Al – lac PVDC a câte 10 comprimate. Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC / Al – lac PVDC a câte 10 comprimate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Chiesi Farmaceutici SpA
Via Palermo, 26/A-Via S. Leonardo, 96, Parma, Italia

8. NUMERELELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
   7146/2006/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
   Reînnoirea autorizaţiei, Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
    Ianuarie 2008

Descarca Prospect Flamexin

Aici puteti downloada prospect Flamexin: